Tot mai multe voci, care pretind a prezenta “istoria” neamului nostru multimilenar, evocă într-un ecou, ce se face din ce în ce mai simţit şi auzit, faptul că geto-dacii erau poligami, consumau carne şi cel, mai grav dintre toate, erau mari consumatori de alcool.

Pentru a demonstra odată pentru totdeauna că geto-dacii, ca şi neamurile germanice, celtice, baltice, cât şi alte triburi de sorginte tracă, nu consumau alcool, deoarece nu cunoşteau vreo băutură alcoolică în afară de “băutura zeilor” numită mied (Hydromel în franceză, Hidromiel în spaniolă, Idromele în italiană, Hidromel în portugheză, Mead în engleză, Miod în rusă, poloneză, norvegiană, suedeză, daneză, Med în ucraineană, Met în germană, Medovina în ceho-slovacă, sârbo-croată şi slovenă, Ezti-ur în bască, Sima în finlandeză, Hydromeli în latina clasică, Midus în letonă), vom cita o importantă sursă istorică de la începutul secolului I d.Hr.

Cea mai importantă dovadă o găsim în Geografia lui Strabon, mai exact în cartea a VII-a, capitolul III:

“[…] Elenii îi considerau pe geţi traci. Ei locuiau pe amândouă malurile Istrului; mă refer atât la geţi cât şi la mysieni. Ultimii erau de asemenea traci, iar în prezent ei poartă numele de moesi; de la ei se trag şi mysienii de astăzi, care trăiesc printre lydieni, frigieni şi troieni.

De altfel, înşişi frigienii sunt brigi, o seminţie tracă, după cum şi mygdonii, bebrycii, maedobithynii, bithynii şi thynii, bănuiesc că şi mariandynii.

Toţi aceştia au părăsit cu desăvârşire Europa, dar mysienii au rămas pe loc împreună (cu ceilalţi traci).

Părerea mea este că Poseidonios presupune corect că Homer desemnează cu acest nume pe mysienii din Europa (mă refer la cei din Tracia) când zice:

Ochii săi luminoşi înapoi îi intoarse să vadă

Ţara de traci populată, de acei ce înstruna sirepii,

Şi-a mysienilor, care de-aproape se bat. […]

Poseidonios spune că mysienii se feresc de produsele de carne, dintr-o anumită credinţă religioasă, de aceea nu se îngrijesc nici de creşterea animalelor. Ei se hrănesc cu miere, lapte şi brânză, trăind în pace, drept care sunt numiţi oameni evlavioşi faţă de zei şi capnobates.

Mai sunt traci care trăiesc fără femei; aceştia se numesc intemeietori.

Ei sunt socotiţi sfinţi, datorită cinstei lor, şi trăiesc fără teamă.

Pe toţi aceştia, îndeobşte poetul Homer îi numeşte “slăviţi mulgători de iepe, mâncători de lapte, fără viaţă şi cei mai drepţi oameni”.

Ei sunt porecliţi „fără viaţă” mai cu seama pentru că trăiesc fără femei, iar Homer socoteşte văduvia o viaţă numai pe jumătate, aşa cum numeşte poetul şi casa lui Protesilaos „înjumătăţită” pentru că el era văduv.

Mysienilor li se mai zice “luptători de aproape”, pentru că sunt ne-înfrânţi, fiind excelenţi războinici.

In cartea a XIII-a (a Iliadei) trebuie să se scrie “moesi, luptători de aproape” în loc de mysieni (pretinde Poseidonios).

Dar, negreşit, este temerar să se schimbe textul Homeric, socotit bun de-a lungul atâtor ani ce s-au scurs. Într-adevăr, e cu mult mai de crezut că aceştia au fost numiţi de la început mysieni şi că în prezent li s-a schimbat numele în moesi. Iar epitetul “fără viaţă” ar putea fi luat mai degrabă în sensul de “văduvi” decât de “nemâncaţi” sau “cu casele pe carute”. […]

Iar practica pythagoreica de a se abţine de la carne a rămas la ei ca o poruncă dată de Zamolxis. […]

De la hippemolgii slăviţi, băutorii de lapte, de mysii

Care de-aproape se bat, şi de abii cei plini de dreptate. […] “


Cât despre informaţia care ne spune că:

“În scurt timp Deceneu însuşi a fost socotit pătruns de suflu divin, la fel cum am spus când am vorbit despre Zamolxis. Şi, în semn de supunere, geţii s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin […]” nu se poate preciza exact o locaţie pentru aceşti “geţi”, cum de altfel nu se poate spune dacă este vorba despre tarabostes sau comati.


Probabil că o parte a nobilimii geto-dace apucase pe căi negative, datorită influenţei spurcate greceşti şi romane, sau poate că doar geto-dacii care au rămas în cetăţile de la Marea Neagra, să administreze teritoriile cucerite de împăratul Burebista, au început să practice aceasta ruşinoasă faptă, umilitoare pentru neamul tracilor nordici.

Aş mai dori să precizez că atât odryzii, cât şi alte triburi sudice de sorginte tracă, consumau vin şi diverse substanţe halucinogene, cum ar fi ciupercile fermecate, cânepa orientală sau chiar opiacee.

Toate aceste fapte au apărut târziu, datorită influenţei elene, şi mai târziu celei romane, dar şi diverselor culte orientale mythraice.

Aşadar, geto-dacii şi moesii, carpii şi costobocii, cât şi toate triburile “barbare” de la nord de Istru, nu consumau alcool, ci doar mied ca toţi “barbarii” nordici.

Aceste afirmaţii tendenţioase lansate la adresa strămoşilor noştri reprezintă nişte atacuri ce urmăresc degenerarea marelui nostru neam al geto-dacilor, cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci!

Duşmanii noştri, poligami şi mari consumatori de alcool şi narcotice, par să fie invidioşi pe strămoşii noştri şi pe viaţa lor sacră, cât şi pe originea lor divină.


Articol scris de Kogaion